După mai bine de 7 ani de procese la nivelul instanțelor naționale și al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), Adrian Coman și Clai Hamilton nu sunt recunoscuți ca soți de statul român. Deși povestea celor doi a contribuit la progresele mai multor state europene în a recunoaște cuplurile de același sex, având în vedere decizia CJUE favorabilă pentru ei, România încă refuză să recunoască că Adrian și Clai sunt o familie. Din acest motiv, cuplul a dat în judecată România la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
În 2018, CJUE s-a pronunțat pentru recunoașterea căsătoriilor între persoanele de același sex, la nivelul UE, în urma luptei începute de Adrian Coman și Clai Hamilton în instanțele din România în 2013. Mai exact, instanța europeană a decis că un cuplu căsătorit, format din două persoane de același sex, trebuie să fie recunoscut în orice țară din UE în ceea ce privește dreptul la libera circulație și la reședință. Două luni mai târziu, Curtea Constituțională a României recunoscut decizia CJUE, motivând că relația pe care o are un cuplu din persoane de același sex intră în sfera noțiunilor de „viață privată” și „viață de familie”.
Cum a influențat cuplul Coman-Hamilton deciziile din alte țări europene
Decizia CJUE în cazul Coman-Hamilton a avut efecte în Slovacia, Lituania, Letonia, Bulgaria și Polonia, care au recunoscut sub o formă sau alta cuplurile de același sex. În Bulgaria, o primă instanță a decis că o femeie australiană are dreptul la reședință, după ce s-a mutat acolo cu soția ei de cetățenie franceză. Guvernul a făcut apoi apel.
În Polonia, Curtea Administrativă Supremă a recunoscut certificatul de naștere al unui copil născut în Marea Britanie – în care cele două mame poloneze erau trecute ca părinți. Iar în Lituania, Curtea Constituțională a decis că refuzul permiselor de ședere pentru cupluri de același sex, căsătorite în străinătate, este discriminatoriu. Însă în România, unde a început procesul, decizia în privința cazului Coman-Hamilton nu se respectă. Iar pentru că este stare de alertă, Clai Hamilton nu poate intra în țară ca membru de familie al lui Adrian Coman. Ultima hotărâre pentru prelungirea stării de alertă prevede că sunt exceptați de la interdicția intrării în țară „membri de familie ai cetățenilor români”. „Dacă se întâmplă ceva cu părinții mei, ambii având peste 70 de ani, soțul meu nu poate să vină cu mine în România, deși el face parte din familie”, explică Adrian Coman.
Aceeași problemă se aplică pentru toți ceilalți cetățeni români care s-au căsătorit în afara României cu persoane de același sex. În luna mai, Poliția de Frontieră a transmis unui cuplu gay căsătorit, format dintr-un român și un cetățean brazilian, că nu poate să-i lase pe cei doi să intre în țară. „Referitor la căsătoriile încheiate în străinătate, menționăm că, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 119 din 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilă, (…) certificatele de căsătorie întocmite de autoritățile străine trebuie să fie înscrise sau transcrise în registrele de stare civilă române, pentru a avea putere doveditoare în ţară”, arată răspunsul Poliției de Frontieră solicitat de Asociația ACCEPT.
De ce România nu respectă dreptul la libera circulație și la reședință pentru cuplurile gay? După ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Curtea Constituțională au decis că România trebuie să recunoască dreptul la libera circulație și la reședință cuplurilor de același sex, autoritățile române n-au făcut niciun demers pentru aplicarea deciziei.
„Cum este firesc din punct de vedere juridic, ne-am întors la prima instanță care s-a ocupat de cauza noastră, adică Judecătoria Sectorului 5, pentru a ne recunoaște dreptul de reședință. Instanța a refuzat să examineze fondul cauzei, invocând că ar fi fost datoria noastră, nu a judecătorului, să ceară reluarea judecății după decizia CCR”, mai povestește Adrian Coman. ACCEPT a făcut apel asupra motivelor procedurale invocate, iar Curtea de Apel București a menținut decizia Judecătoriei Sectorului 5.
„Eu și Clai avem un anumit statut juridic în New York, dar dacă ne dăm jos din avion în România, nu mai existăm ca soți. Este absurd. Mai ales după atâția ani de procese, după o decizie clară a CJUE și alta venită de la CCR”, spune Adrian Coman. Iustina Ionescu, una dintre cele două avocate care reprezintă cazul Coman de la primul proces, spune că era de datoria primei instanțe din România „să repună cazul pe rol din oficiu. Există o interpretare unitară dată de toți șefii Curților de Apel în acest sens”. „Dacă un judecător decide să suspende procesul până când primește o hotărâre de la Curtea Constituțională, tot judecătorul este cel care trebuie să reia discuțiile după ce CCR a transmis decizia”, explică avocata. Iustina Ionescu mai afirmă că Inspectoratul General pentru Imigrări ar fi putut să-și schimbe în orice moment politica și atitudinea față de cuplul Coman-Hamilton și orice alt cuplu aflat într-o situație similară.
„Nici Inspectoratul General pentru Imigrări, implicit MAI, nici judecătorul nu au găsit să aplice cu prioritate dreptul european conform articolului 148 din Constituția României, care spune că dreptul european primează dreptului național, când nu respectă standardele Uniunii Europene”.
„Orice judecător ar fi putut să repună cauza pe rol din oficiu, aplicând cu prioritate Hotărârea CJUE în cazul Coman. Acest lucru nu s-a întâmplat”, adaugă avocata.
Mai multe cazuri merg la CEDO
Situația lui Adrian și Clai nu este una izolată, ci ilustrează modul în care persoanele LGBTI+ sunt tratate de autorități și în instanță când încearcă să își apere drepturile, spune Teodora Ion-Rotaru, director executiv al Asociației ACCEPT. „Fie că vorbim de cazuri privind infracțiuni motivate de ură, recunoașterea legală pentru viața de familie a persoanelor gay sau recunoașterea juridică a genului, persoanele LGBTI nu sunt apărate de instituții și de instanțele din România”.
ACCEPT sprijină în acest moment aproape 80 de persoane din comunitatea LGBTI+ să ceară o formă de recunoaștere în instanțele din România, dar majoritatea ajung la CEDO, pentru că nu găsesc un remediu la nivel național.
„Homofobia și transfobia instituționalizate trebuie să înceteze, pentru că altfel sancțiunile vor începe să curgă. Problema este că ele sunt plătite de noi toți, din taxele noastre, și rar de vinovații faptelor de discriminare”, mai spune directoarea ACCEPT.
CEDO este ultima instanță la care mai poate apela cuplul Coman-Hamilton
Drept urmare, în decembrie 2020, Adrian și Clai împreună cu asociația ACCEPT au atacat decizia Curții de Apel București la CEDO. Curtea a transmis în mai puțin de două luni statului român că se ocupă de acest caz.
„Este mult mai rapid față de alte cazuri cu care noi am mers la CEDO. În mod normal, durează un an sau doi până când Curtea comunică unui stat că este dat în judecată”, explică avocata Iustina Ionescu.
Avocații ACCEPT apreciază că răspunsul rapid din partea CEDO ține de câteva motive:
- CEDO tratează cu prioritate dreptul la viață de familie;
- România este printre ultimele state din UE care nu recunoaște sub nicio formă viața de familie a cuplurilor de același sex;
- Deciziile CJUE și ale CCR sunt ignorate de statul român.
Una dintre cele cinci întrebări pe care CEDO le-a adresat la începutul acestei luni statului român este:
„Dacă imposibilitatea de a obține recunoașterea statutului de soți, o obligație premergătoare pentru obținerea dreptului la rezidență pentru Clai, constituie o încălcare a articolului 12 din Convenție?”.
Concret, statul român este întrebat dacă încalcă dreptul la recunoașterea căsătorie prevăzut în Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
Dacă CEDO va da dreptate Asociației ACCEPT, decizia va reprezenta încă o pârghie de a pune presiune asupra statului român să recunoască cuplurile de același sex. „Consiliul Europei are un mecanism de aplicare mai strict al deciziilor CEDO față de Comisia Europeană pentru deciziile CJUE în privința procedurii de infringement”, adaugă avocata ACCEPT.
În prezent, se derulează o procedură de preinfrigment declanșată în urma unui caz similar cu al cuplului Coman-Hamilton. „Am transmis către Comisia Europeană situația unui alt cuplu căsătorit, căruia nu i s-a recunoscut dreptul de reședință, deși au trecut mai bine de doi ani de când s-a emis decizia în cazul Coman”, mai spune Iustina Ionescu.
Istoricul cazului Coman-Hamilton
Adrian Coman, 49 de ani, și americanul Clai Hamilton, 49 de ani, s-au căsătorit pe 5 noiembrie 2010 în Bruxelles, după opt ani de relație. În 2012, contractul de muncă al lui Coman la Parlamentul European a expirat, și atunci cei doi soți au luat în calcul posibilitatea de a se stabili în România. În luna decembrie a aceluiași an, Adrian Coman a întrebat la Biroul pentru Imigrări din România cum poate soțul lui să obțină reședința în țară, având în vedere Directiva UE cu privire la libera circulație și ședere în UE pentru „soți”.
O lună mai târziu, ianuarie 2013, Inspectoratul General pentru Imigrări a transmis în scris refuzul de a-i acorda lui Clai Hamilton dreptul la reședință stabilă în România, deși Adrian Coman este cetățean european. Motivul invocat de Inspectorat: art. 277 din Codul Civil interzice recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex încheiate în străinătate. Practic, dacă Adrian ar fi fost căsătorit cu o femeie, ei nu i-ar fi fost refuzat dreptul la reședință. Considerând că soții Coman-Hamilton sunt discriminați, în octombrie 2013 Asociația ACCEPT împreună cu cei doi soți au dat în judecată statul român, reprezentat prin Inspectoratul General pentru Imigrări și Ministerul Afacerilor Interne.
Prima instanță unde a ajuns cazul, Judecătoria Sectorului 5, și-a declinat competența de judecare a speței către Tribunalul București.
De doi ani au avut nevoie instanțele din România ca să hotărască cine este abilitat să judece cazul Coman-Hamilton.
În septembrie 2015, Curtea de Apel București a decis că Judecătoria Sectorului 5 este instanța competentă să judece cazul. La finele anului, Judecătoria Sectorului 5 a admis cererea familiei Coman-Hamilton și a asociației ACCEPT și a transmis excepția de neconstituționalitate ridicată de aceștia către Curtea Constituțională.
CCR, după câteva amânări, decide, la finalul anului 2016, să ceară o poziție de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene
În iunie 2018, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis că termenul „soți” din directiva privind libera circulație și ședere pe teritoriul Uniunii Europene include și soții de același sex.
„Acum putem privi în ochii oricărui funcționar public din România și din întreaga UE, având certitudinea că relația noastră de familie rămâne la fel de valoroasă și la fel de relevantă, indiferent de țara în care trăim în Uniunea Europeană”, declara Coman la acea vreme.
Două luni mai târziu, Curtea Constituțională a recunoscut decizia CJUE. Mai exact, CCR a decis că autoritățile române trebuie să recunoască și căsătoriile gay încheiate în afara țării, când vorbim despre respectarea dreptului la liberă circulație și la reședință.
